Uita-te in spatele tau,urmele pe care
le-ai lasat in urma ta picteaza zapada cu o cerneala neagra,o sa-mi fie mai
usor in felu acesta sa te gasesc.Te urmaresc in tacere si n-ai cum sa nu-mi
observi ochii mari de sticla,ma incalzesc in bratzele tale si simt cum sangele
imi invadeaza din nou venele de plastic,itzi strecori degetele printre
suvintele mele in lumina soarelui de aur si imi soptesti la ureche ca totul va
fi bine atata timp cat vom ramane impreuna.Trebuia sa anticipez inca de atunci
ca aveau sa fie numai niste simple cuvinte,nu ca acestea care sunt scrise
singure pentru ca mainile mele si la fel ca si trupul mi-au inghetat de mult...
Podeaua e rece si prafuita,acestea
este unul din momentele in care mi-as dori sa zbor si gandul ca as ramane singura
oriunde,oricand chiar si pe podea, imi rupe particica cu particica fiecare
parte a corpului,mi-as dori sa ma pot ridica,sa ma strecor printre obiecte
stricate si uitate si sa ajung mult mai usor cand vreau eu,la tine.Dar tu nu ma
vezi decat atunci cand te simti singur,cand vii seara obosit si sunt doar eu
ceea care are voie sa te vada plangand,ma tii strans in bratze ca si cum ar fi
pentru ultima oara si intr-un fel tacerea mea te sperie.
Au mai trecut zile,nopti,pentru mine
par secole,te vad tot mai rar,ai inceput sa cresti,ca cazi prada
maturitatii,lacrimile tale s-au oprit brusc,iti aratzi mai greu sentimentele
chiar si mie,nu-mi mai spui orice,acum secretele au devenit ceva banal,te
ascunzi pana si de peretzi,nu mai are voie nimeni sa te cunoasca.Dar eu raman
aceeasi,chiar si daca ash vrea nhu m-as putea schimba nici chiar pentru
persoana pe care o iubesc si urasc cel mai mult.
Ca de obicei,fara cuvinte,cand ai
intrat impreuna cu ea,ai asezat-o pe scaunul meu preferat si ai lasat-o sa
locuiasca impreuna cu noi,nu-mi place sa te impart desi mi-ai zis ca esti doar
al meu,totusi prefer sa te cred decat sa simt ca te pierd.Credeam ca va fi doar
ceva temporar dar ea s-a intors de fiecare data cand a plecat.Dar nu-ti face
griji pentru mine,sunt bine,m-am obisnuit sa am o inima inghetatza de atatea
minciuni si promisiuni fara viitor.
Si el cine mai e,atat de micutz,atat
de fragil,si ce i-ati facut de plange intruna?ma trage de par,ma trage de
maini,as vrea sa mai simt ceva poate in felu`acesta ash putea riposta.Tu vii si
il iei de langa mine si ma privesti ca si cum eu l-ash fi ranit pe el.Nu mai
conteaza acum,imi inghit in sec lacrimile,imi aranjez parul si imi afisez un
zambet la fel de fals ca si cuvintele cu care continui sa ma otravesti.
Voi continuati sa va schimbatzi,va
pierdeti fericirea odata cu frumuesetea,particip fara invitatie la tot mai
multe certuri,tot mai multe lacrimi.Nu-l cunosc personal,dar cred ca are chef
de glume,Timpul acesta nhu ma lasa deloc sa mor,ma tine prizoniera langa cineva
care a a aruncat la cosul de gunoi iubirea,si ma lasa mereu pe calolifer
sperand ca intr-o zi nu voi mai fi la fel de rece cum sunt acum.
Imi amintesc cand te-am privit pentru
ultima oara la limita varstei tale,obosit si inutil sa te mai ascunzi de mine
iti ceri scuze pentru tot ce mi-ai provocat dar de fapt stiu ca mai mult iti
pare rau ca nu poti fi ca mine,sa ai atata rabdare si indiferenta incat sa
ramai rece chiar si atunci cand esti ignorat.Ma uit la tine cu un zambet ironic
cum viatza ti se scurge printre razele de lumina ale diminetii,te stingi ushor
in rasaritul ucigator,si oceanul din ochii tai goi seaca odata cu inima ta de
piatra.
Nu credeam ca o sa vad vreodata cum
arata moartea,cand ai plecat tu au plecat si toate ploile din jurul tau,lumina
imi atinge din nou rochitza de safir,din nou pot simti caldura din aceeasi
camera pustie,si raman linistita pe raftul de pe perete ca un talisman, raman
aceeasi papusa de portelan.
