Trec pe lângă mine mii de corpuri
aparent adormite,visează ,la fel ca toţi,cu ochii deschişi.Luminile ard şi se
opresc în ochii fiecăruia ca pentru o ultimă strălucire.Ceea ce ne face
deosebiţi în ciuda animalelor,sunt chiar ele greşerile care se înalţă precum
artificiile dincolo de tavanul luminos al cerului până când devine un act
de creaţie.Chiar şi aşa galeria de artă este mult mai pustie ca inima unei
stane de piatră,nimeni nu mai trece pe aici,acum majoritatea văd arta altfel
decât aceste tablouri uitate.
Mă opresc în faţa ta dar tu nu vezi
altceva decât valurile de ceaţă care ţi-au umbrit sufletul până când acesta
ţi-a devenit străin,nu mai simţi nimic în afară de gustul amar al timpului care
totuşi nu are nicio putere asupra ta,nu mai poţi face altceva decât să aştepţi
până când cineva te va da jos de pe perete;însă eu ma opresc nu ca să te admir
ci ca să-ţi aflu povestea.
Dincolo de privirea ta glacială,de
pielea ta la fel de fină şi albă precum zăpada eşti mai mult decât o prinţesă
de gheaţă,dincolo de apă şi culoare există un puls al unei vieţi nemuritoare.
Cândva aveai un palat numai al tău pe
care singură ţi l-ai ridicat la fel de repede ca şi castelul unui joc de
cărţi,cândva acele coridoare de marmură albă erau locuite de soldaţi şi zeiţe
care până la urmă au devenit turişti construiţi din calcar.Ani la rând te-ai
plimbat singură pe holuri de cărbune aşteptând lumina să te ardă din
întunericul tunelului sau măcar ceva să te şteargă aşa uşor şi fără milă de pe
faţa pământului.
Dar tu ai continuat să speri că acel
Făt-Frumos va evada din paginile unei cărţi sau măcar cineva care să aibă
curajul să rămână cald în faţa icebergului dar viaţa e prea scurtă şi
neiertătoare când e vorba de aşteptare şi totuşi ea a vrut ca toată lumea
să ţină cont de faptul că poate corpul este torturat de moarte dar ideile
acestuia sunt capabile să rămână,aproape întotdeauna vii.
Văd cum lacrimile ei de cristal
părăsesc doi ochi de safir,este pentru prima oară când învaţă că fericirea e la
fel de rară şi preţioasă precum un diamant.Zâmbeşte şi încalcă legile picturii
pentru că există cineva care n-o s-o lase să se stingă în uitare.
Şi nu e numai ea,aşa o să fie mereu:Cu
toţii trăim visele propriului tablou...
