Se târăşte in urma mea,imi calcă pe
urmele lasate pe o plajă uitată în nisipul la fel de rece ca şi cuvintele care
nu mai dor
dar continuă să mă lovească mereu,
Aspirate,nevinovate,micile minciuni
s-au adunat într-un ecou ca un refugiu pentru sinceritatea păstrată doar pentru
mine,
piese ironice ce construiesc un
sarcastic trofeu...
Ea se uită în oglinda plină de
praf,acelaşi praf care i-a orbit şi sufletul
Criminală în esenţa pură a iluziilor
îţi face aşa uşor să dispară tot zâmbetul
Îţi ucide toată copilăria,îti smulge
inocenţa lasându-te invizibil precum vântul.
Ea strânge noaptea in braţe un ursuleţ
în care-şi strecoară propriul venin
Şi din ochii ei dulci curge acum o
substanţa toxică căci şi-a ucis îngerul divin.
El totuşi continuă să-i admire
frumuseţea malefică,şi îi şopteşte că nu e singură dar e singura care
Îşi trădează aripile pentru a distruge
pe rând fiecare cărămidă,în timp ce alţii aleg să zboare
El o vede dincolo de acţiunile
dezvoltate în infracţiuni,
Şi totuşi hoaţa i-a furat inima
folosind doar câteva promisiuni.
Se uită la el şi îl aruncă într-o
plasă de minciuni,sărutul ei este precum muşcătura de şarpe
Lovit de o moarte lentă se sufocă în
propriile slăbiciuni dar nu-i pasă atâta timp cât o are aproape.
Aceasta nu e iubire,poate doar un
strop de obsesie pentru indiferenţă
Căci până la urmă pentru cunoaştere ne
înecăm în existenţă.
