Teorema Mortii

Cine sunt?Ce rost am eu pe aceasta lume?O fiinta  micutza si fragila ratacita printre materii si suflete,confuza ce e bine si ce e rau,as minti daca as spune ca nu ma invata nimeni despre ele dar ar fi si o negare absurda sa spun ca le cunosc pe deplin.
In tribunalul vietii tot ce facem conteaza,eu nu cred in coincidente,eu cred in semne,eu nu cred ca exista moartea,eu nu cred ca Dumnezeu e acolo sus si ne vegheaza,nu e nici macar langa noi,El exista dar in noi,pentru ca esenta noastra precede divinitatea moartea nu reprezinta decat o noua renastere,iar frica nu e decat o scuza pentru ceea nu cunoastem inca.
Asa ca,rezulta urmatoarea intrebare:Iti place curatenia?Incepe acum curatenia mintii,ordinea gandurilor,arunca toate problemele,grijile si indoielile si pastreaza ascunse in acel dulap al sufletului tau:respectul,recunostinta si puterea.Danseaza cu  raul si imbratiseaza ura pentru ca acceptandu-le,e singura cale de a le infrunta.
Am fugit de prea multe ori atunci cand trebuia sa raman  sa lupt,am stat de prea multe ori pe loc atunci cand trebuia sa actionez,ar fi o teorie contradictorie sa spun ca scopul vietii este sa ne gasim linistea,pentru ca asta ar insemna sa ne oprim iar atat viata cat si legaturile dincolo de aceasta nu fac parte din jocul cuiva.
Eu nu cred in iubire dar cred in suflete pereche,eu nu cred in moarte dar cred in decedarea psihica,eu nu cred in mine dar cred in forta ce o posed,eu nu cred in opozitie dar cred in continuare ca ne contrazicem mereu.
Oamenii continua sa se bazeze pe intrebari sperand candva sa le afle raspunsul cand de fapt intrebarile in sine sunt raspunsul...

Nu sunt cu nimic mai presus decat ceea ce esti si tu...Nu-ti face griji,nu conteaza ce ai facut sau ceea ce crezi ca vei face,noi nu suntem altceva decat momentul,roboti din carne vie,calculatoare cu suflet,nu incercam sa supravietuim,suntem perfect constienti ca ceea ce ne inconjoara face parte din propriul vis,si daca exista undeva in intuneric un schelet cu o coasa sa nu se mai ascunda,eu o astept si poate nu sunt si nu voi fi niciodata pregatita dar o s-o invit oricum la dans....

Apus de soare

Soldatii calca in picioare trandafirii rosii,calca miliarde de balti in care isi lasa lacrimile si isi uita zambetele

Tu te trezesti dimineata obosita pentru ca lasi toti fraierii sa te afecteze,privesti in gol asteptand sa treaca minutele

Dar stii ca uneori e mai bine sa nu uiti,da laoparte perdeaua priveste spre un nou inceput

Zboara cu mintea,loveste folosind cuvinte si zambeste atunci cand doare cel mai mult.

Nu o mai face pe victima,daca ai gresit inseamna ca a fost si vina ta,nu poti da vina pe toti cei care i-ai primit in viata ta,

Abtine-te si nu plange pentru ca nu merita sa te irosesti din nou,arunca cu hainele in care si-a lasat parfumul,arunca toata iubirea pe care i-o purtai

Aminteste-ti mereu de el cel care te-a ajutat 

Sa-ti lasi lacrimile intr-un ocean inghetat.

-Cuvintele se ofilesc,trandafirii de la el mor,ma uit la biletelul in care imi spune "iarta-ma!",imi vine sa rad,sa plang,orice numai sa nu te mai ascult

Ma privesc in oglinda si nu mai vad un copil,privesc doi ochi verzi care obisnuiau sa creada ca poti sa imbraci totul in roz,credeam ca pot sa insel ura folosindu-ma de culori,credeam ca indepartez toate problemele

Dar nu am facut altceva decat sa le invit inauntru.

Strange intr-un pumn fotografia lui,las-o sa cada precum nisipul si sa se piarda in respiratia vantului

Lasa-l sa plece,chiar daca nu recunoaste el asta isi doreste,

Si nu esti o lasa cand renunti la ceva dimpotriva,iti pastrezi curajul atunci cand trebuie sa-ti iei adio.

Eu ma topesc in mare,razele mele n-o sa te mai poata atinge

Si promite-mi ca spre deosebire de mine inima ta niciodata nu se va stinge,

Intr-un apus de soare intr-un imens acvariu de lacrimi amare

 Promite-mi ca o sa continui sa zambesti atunci cand doare...

Cronometru

Calatorul unui jurnal alb si gol nu reusesti sa-ti scrii nici macar cateva puncte

Doar cateva picaturi de sange scaldate in amintiri aparent perfecte

Esti mereu in vizita ca un turist care dupa ce cunoaste pleaca altundeva

Nici macar tu nu crezi ce spui,nici macar nu vezi ca am iesit de mult pe usa 

Tot ce a fost vreodata frumos a fost si fals,flacara s-a stins s-adevenit cenusa 

Pe un singur drum alerg,cad,ma ridic,ma uit in spate si stiu ca tu n-o sa ma prinzi niciodata

Cronometru` s-a oprit,se pare ca in viatza ta eu n-o sa fiu niciodata invitata.

Asa ca mai am 24 de ore sa alerg spre ceva ce ma va schimba

Aud doar ticaitul timpului si greserile trecutului

Te joci cu mine si ma faci sa alerg in cerc dar nu ma intreba

Pentru ce continui sa respir in bataile vantului.

In 13 ore nu voi mai fi marioneta ta,incearca sa stai departe din calea mea

Alerg pe  linia unui drum fara cale de intoarcere

Gandul ca mai am o sansa sa te opresc ma aprinde noaptea

Sa castig indiferent de riscuri tot ce inseamna intrecere.

Au trecut atat de repede 11 ore de strigate si minciuni

Nu m-a auzit nimeni cand cadeam,decat atunci cand fugeam 

Spre un loc in care iti pierzi slabiciunile amintindu-ti de promisiuni.

Doar o viatza ai dar mai multe sanse 

Sa fii liber,sa ai puterea sa scapi din catuse.

Intr-o ora te voi prinde si-ti voi arata ca nu`s asa fragila precum las impresia 

Imi fac singura dreptate intr-o lume in care toti sunt legati la ochi

Tik Tak nu mai visa,deschide ochii,prea tarziu deja iti examinez autopsia

Ramane doar amintirea prinsa in paginile unui carnetel vechi,

Si In cateva momente stiu ca toate ranile mi se vor vindeca

Incercand sa prind Timpu` care precum tot ce ating imi aluneca.

Orele se revarsa la fel de repede ca anii ce au  trecut

Minutele te-au transformat in ceva de nerecunoscut

Pentru ce continui sa traiesc,de ce alerg si unde trebuie sa ajung?

Tot ce stiu este ca trebuie sa rezist unui viitor cat mai lung....

Carusel

Nu stiu cum sa incep sa va descriu o poveste,mai degraba un basm

Despre viata ce ne ameteste si ne invarte ironic intr-un cerc de sarcasm

Ne pierdem printre lumini,ne lovim de artificii si ne pierdem in multime

Uitam sa respiram aerul rece al realitatii cand urcam prea repede spre inaltime.

Tine-ma in bratze,asa cum mi-ai promis,sa nu-mi dai drumu`niciodata

Nu ma lasa pierduta in culori,printre clowni,nu acum,poate altadata

Noi coboram si urcam,lasam viatza sa ne surpinda mereu

Supravietuim printre imagini de sticla ce se sparg intr-un cliseu.

Mi se pare mie sau mergem prea repede?si cand se opreste cum facem sa continue?

Nu am timp sa regret,sa dau inapoi,ai uitat sa-mi arati unde e maneta

Cu viteza luminii ne deplasam catre obscur,tu ma faci sa-mi pierd vederea

Parca am trece printr-un tunel,nu te mai vad,lasa-ma sa-mi aprind bricheta

Mergem prea repede ca sa-ti mai aud cuvintele care-mi sting tacerea.

Nu avem voie sa purtam masti chiar si asa nu te mai recunosc

Traim din jocuri,tu ma provoci sa te urasc,sa te iubesc,

Eu te provoc ca pentru prima oara sa-mi dai un motiv sa zambesc,

Cum era inainte totul,mult mai ushor,acum sa indraznesc sa visez,nu-mi mai amintesc

Nu te mai obosi sa ajungi in visele mele,ele nu pot exista,sunt spulberate de acest Carusel Rusesc.

Pe parcursu`calatoriei ai fost mereu langa mine,acum stai in fatza mea

Si zambesti,constient ca nu vei putea niciodata sa-ti gasesti fericirea

Opreste-te sa mai arunci cu sageti,intr-o persoana care nu-ti mai e demult tinta.

Eu am crescut tu continui sa crezi ca suntem intr-un spectacol

Indiferent iti pui scara deasupra oricarui obstacol.

Sar din acest Carusel,vreau sa simt din nou cum e sa fii cu picioarele pe pamant

Sa traiesc ceva real nu visele nevinovate ale unui copil amuzant

Si in final,da,ma amuza prostia ta

Am plecat sper ca ma vei putea ierta...