Un nou început

Încă un capitol s-a incheiat, atât de repede încât parcă pot încă să mă regăsesc în felul cum a început totul, aceleaşi persoane care se schimbau pe parcusul anilor le-am regăsit în aceeaşi încăpere, aceleaşi greşeli care oricât de mult am încerca sa le evităm în final sunt ceea ce nu putem uita, acelaşi om care intră în sala plină de agiaţie în faţa căruia nu pot închide ochii mă surprinde mereu şi mă întreb felul cum se va sfârşi totul.

Oricât de mult ne-am pregăti să o controlăm această lume este departe de a putea fi anticipată vreodată, ne încearcă, ne intrigă, ne înspăimântă, dar suntem încă aici şi totuşi sub semnul îndoielii.

Am întâlnit profesori care m-au inspirat, mentori care m-au ghidat, colegi care m-au ajutat, duşmani care m-au provocat, şi priveşte-mă iar aceeaşi persoană şi totuşi schimbată,în alt loc, în altă viaţă, purtând după mine acea imagine în care încă eram doar un copil care aleargă, zâmbeşte, plânge, trăieşte şi doar atât.

Am văzut cum totul se apropie de haos iar apoi am revăzut acel final care mi se spunea că este paşnic, liniştitor, dar nu avea decât să fie un nou început...

Cineva, cândva mă întreba dacă nu am obosit...

Am parcurs coridoare, am cunoscut personalităţi noi, am văzut noi tablouri şi totuşi parcă toate se întorc de unde a început totul, tot ceea ce s-a schimbat este doar produsul a unui început. Aceeaşi sală plină de răspunsuri mă întoarce mereu către aceleaşi întrebări, aceeaşi oameni care ne-au pregătit acum asteaptă, ne privesc, ne urmăresc să vadă dacă vom reuşi ceea ce au reuşit şi ei.

Nu cred că am avut ocazia să mulţumesc pentru ceea ce am primit şi nici pentru ceea ce am pierdut, dar am parcurs o lungă perioadă de timp înţelegând, analizând, privind, ascultând şi nu cred că se va sfârşi prea curând...