BE THE ONE

Un nou început

Încă un capitol s-a incheiat, atât de repede încât parcă pot încă să mă regăsesc în felul cum a început totul, aceleaşi persoane care se schimbau pe parcusul anilor le-am regăsit în aceeaşi încăpere, aceleaşi greşeli care oricât de mult am încerca sa le evităm în final sunt ceea ce nu putem uita, acelaşi om care intră în sala plină de agiaţie în faţa căruia nu pot închide ochii mă surprinde mereu şi mă întreb felul cum se va sfârşi totul.

Oricât de mult ne-am pregăti să o controlăm această lume este departe de a putea fi anticipată vreodată, ne încearcă, ne intrigă, ne înspăimântă, dar suntem încă aici şi totuşi sub semnul îndoielii.

Am întâlnit profesori care m-au inspirat, mentori care m-au ghidat, colegi care m-au ajutat, duşmani care m-au provocat, şi priveşte-mă iar aceeaşi persoană şi totuşi schimbată,în alt loc, în altă viaţă, purtând după mine acea imagine în care încă eram doar un copil care aleargă, zâmbeşte, plânge, trăieşte şi doar atât.

Am văzut cum totul se apropie de haos iar apoi am revăzut acel final care mi se spunea că este paşnic, liniştitor, dar nu avea decât să fie un nou început...

Cineva, cândva mă întreba dacă nu am obosit...

Am parcurs coridoare, am cunoscut personalităţi noi, am văzut noi tablouri şi totuşi parcă toate se întorc de unde a început totul, tot ceea ce s-a schimbat este doar produsul a unui început. Aceeaşi sală plină de răspunsuri mă întoarce mereu către aceleaşi întrebări, aceeaşi oameni care ne-au pregătit acum asteaptă, ne privesc, ne urmăresc să vadă dacă vom reuşi ceea ce au reuşit şi ei.

Nu cred că am avut ocazia să mulţumesc pentru ceea ce am primit şi nici pentru ceea ce am pierdut, dar am parcurs o lungă perioadă de timp înţelegând, analizând, privind, ascultând şi nu cred că se va sfârşi prea curând...

INTRA MENS

WOLF

WONDER WOMAN

LAW SUNSHINE

TENEBRIS

FACULTY OF LAW

LIBERTAS

JOLIE

VIS COMPULSIVA

OCULI

Am văzut încă odată

 Am văzut încă odată un alt corp, o altă viață sângerând fără suflare, fără nicio mișcare stringându-mi cu toată forța să îi fac dreptate...
Am văzut încă odată cum el se ascundea departe în parcul pustiu așteptând, urmărind și plecând odată cu noaptea...

Am văzut încă odată lacrimile, am simțit presiunea și faptele consumate fără pedeapsă...
Am văzut încă odată o altă viață furată,încă o suflare spulberată, încă o familie îndurerată și m-am văzut încă odată neputincioasă, departe de adevăr, nimicită, aruncată între viață și moarte fără posibilitatea să explic diferența dintre ele, înjunghiată de secrete, lovită de minciuni dar el tot departe rămănea...departe în ceața nopții așteptând o nouă oportunitate, așteptând cele mai întunecate dorințe să îi ia din nou în stăpânire corpul. așteptând următoarea victimă, așteptând să ucidă încă odată vocile care îi bântuie nopțile, așteptând să scape din nou nepedepsit...

Dar nopțile mele sunt la fel de grele, nu există medicament pentru o astfel de insomnie când corpul cedează dar mintea refuză să renunțe și astfel am văzut încă odată probele, am căutat tot ce a mai rămas din focul consumat, voința începea să piară, ochii începeau să-mi alunece, mâinile erau obosite, corpul îmi cădea, mintea îmi ceda, totul din mine striga, se spune că odată ce depășești aceea limită totul va deveni mai ușor dar eu eram departe...la fel de departe ca și el...

 Am văzut încă odată cum nopțile pierdute se trezesc în aceeși împrejurare, cum un alt om piere fără ajutor, cum adevărul se ascunde în cele mai obscure colțuri,cum eu sunt iar aici cercetând, căutând, întrebând, încercând să găsesc răspunsuri...dar adevărul este cea mai ascunsă construcție pe care o voi întâlni vreodată, se ascunde în cele mai șterse detalii așteptând să fie descoperit de parcă aceasta cauză ar reprezenta jocul unei minți bolnave ca și cum mă aflu pe tabla de șah a cuiva, ca și cum cineva mă mișcă și mă oprește când dorește.

Dar pe măsură ce zilele trec nimic nu devine mai ușor, toată tragedia vieții se oprește în acest dosar aruncat în briza rece a nopții și eu mă găsesc ștearsă deodată cu el, aruncată în rămășitele de la locul faptei,în obiectele atinse și distruse,în corpurile nimicite fără milă, în acest haos îmi găsesc condamnarea și sunt capturată în această imagine a violenței, locul meu nu este aici dar am făcut o alegere, am făcut o promisiune am spus cândva că ceea ce vreau să fac este doar ceea ce mi-am dorit și nu voi renunța, să nu uit că m-am pregătit toată viața pentru acest drum, pentru această fundătură, am așteptat-o și acum știu că nu putem niciodată să intuim cu adevărat simțurile prin care vom trece oricât de mult am fi prevăzut un eveniment suntem departe de a ști ce înseamnă acel moment când ne va ajunge din urmă...suntem departe...și el e la fel...

Am văzut încă odată, nu pentru ultima oară, am văzut încă o viață spintecată de același el care se ascunde în noapte și ziua traversează strada zâmbind, acel prieten al tuturor, acel vecin amabil, acel soț perfect, acel cineva pe care nimeni nu îl vede doar eu îi port amprenta mai departe, doar eu ajung să fiu spectatorul său preferat, doar eu văd cum adevărata natură a sa este printre animale, ascultă de instincte, ascultă doar de propriile reguli și crede că asta înseamnă libertatea...dar eu nu mă voi opri, nu voi renunța, nu voi fugi de această luptă, am jurat credință justiției și familiilor îndurerate.

Am văzut încă odată aceleași fapte în oglindă, aceleași pierderi la infinit, fără oprire am căutat din nou și am tot căutat răspunsuri și motive, iar și iar am rămas, am luptat, am încercat, am citit, am privit și m-am apropriat...până când acel cineva nu mai este așa departe, căci eu sunt pe urmele sale si mă aproprii tot mai mult și știu că nimic nu mă va opri până când adevarul nu va cunoaște din nou lumina, până când el nu va cunoaște decât mizeria zidurilor goale și mă voi găsi într-o zi zâmbind sărbătorind sfârșitul unei povare.

Nopțile nu vor fi pierdute în zadar, victimele nu vor fi uitate iar el nu va rămăne departe pentru mult timp pentru că eu mă aproprii, nu voi lăsa adevărul să se piardă în acest prag al sorții rămân fidelă unei singure cauze în toată amploarea sa, adunând toate faptele, tot ce a mai rămas nedezvăluit acum aflându-mă iarăși singură în fața hârtiilor știu că aceasta îmi va fi deopotrivă misiunea dar și blestemul...

IUSTITIA

CHANGES